Natura vie și neînsuflețită ca factor al vieții umane
Cât de des folosim uneori cuvântul "natură"nu înțeleg până la capăt, ce înseamnă? Vorbim despre faptul că natura ne înconjoară, că vom merge la natură, că puterea ei este mare, dar nu este nelimitată.
Uneori chiar uităm că există o natură vie și neînsuflețită.
Deci ce este natura? Cum diferă organismele vii de obiectele neînsuflețite sau fenomenele naturii? Natura vie și neînsuflețită este un singur întreg, la care aparține întreaga lume materială a Universului. Natura este principalul și singurul lucru care explorează toate disciplinele naturale, tot ce a apărut și trăiește independent de omenire.
Tot ce ne înconjoară și există o natură vie și neînsuflețită. Exemplele sunt nesfârșite: natura este un om și o planta, viruși și flori, pietre și aer, apă și ciuperci.
Dacă vorbim mai ușor, toate lucrurile vii în mod constantcrește, dezvoltă, respira și reproduce. Toate organismele au caracteristici comune: au nevoie de metabolism energetic, sunt capabili să absoarbă și să sintetizeze substanțele chimice, să aibă propriul cod genetic. Natura vie și neînsuflețită diferă și în capacitatea de a transmite mai întâi informații genetice tuturor generațiilor următoare și de a muta sub influența mediului.
Natura neînsuflețită nu posedă un cod genetic,și, prin urmare, nu este capabil să transmită informații genetice. Obiecte de natură neînsuflețită, care includ pietre, munți, elemente chimice, corpuri cosmice,
Totuși, tot ceea ce sa spus mai sus nu înseamnă că întrenoțiunea de "viață" și "fără viață" stă în abis. Deloc. Lumea noastră este aranjată în așa fel încât viața este inseparabil legată de cea neînsuflețită. Distrugerea naturii neînsuflețite presupune moartea tuturor lucrurilor vii. Exemple de lucruri din istoria Pământului sunt multe. Din păcate, unul dintre principalii factori în distrugerea naturii este activitatea umană.
Există, de asemenea, un exemplu invers. Distrugerea vrăbilor din China a dus la multiplicarea dăunătorilor și la pierderea culturilor și, ca o consecință, la deșertificarea terenurilor.
Lumea minunată și uriașă în care am apărutși trăim, natura, vii și neînsuflețite, se află într-o stare de echilibru foarte delicată. Acest lucru trebuie amintit prin împușcarea animalelor de vânătoare, colectarea primroșilor, spargerea unei mici crengi a arbuștilor urbane. Este necesar să se spargă acest echilibru fragil, iar din lumea frumoasă poate rămâne doar haos, incapabil să genereze fie cei vii, fie cei morți.