Nume de familie norvegiene: fapte de divertisment

"Ce-i într-un nume pentru tine?""- o expresie binecunoscută din poezia lui A.S. Pușkin. Adevărat, el a răspuns la această întrebare foarte modest, sugerând că mai devreme sau mai târziu va muri, va fi uitat, deoarece "sunetul nopții din pădure este surd". Dar, din fericire, clasicul rus a fost greșit. Și pe cont propriu, și despre conceptul de "nume" în general, deoarece conține multe. Ce anume? Despre acest lucru și nu numai ni se vor spune nume frumoase norvegiene.

Caracteristici naționale

Există AP. Ceva remarcabil al lui Cehov care nu a inventat încă un astfel de obiect care să nu se potrivească cu numele de familie evreiască. Ei bine, Anton Pavlovich, ca întotdeauna, este ironic și precis! Și serios, orice nume sau prenume este direct legat de naționalitate. La urma urmei, numirea copilului prin numele poporului său, părintele pe măsură ce trece gena națională, care îl va lega nu numai cu strămoșii săi apropiați, ci cu toți oamenii, istoria și cultura sa. Probabil, deci, cincizeci la sută dintre cetățenii norvegieni poartă nume tradiționale norvegiene, iar a doua jumătate sunt europene. Acestea din urmă sunt de obicei împrumuturi din calendarul bisericii.

valoare

Fiecare nume și prenume au propriul lor înțeles. Cu ce ​​sau cu cine sunt asociate numele norvegian? În antichitate, multe popoare nu aveau nicio diferență între porecla și numele în sine. Nici scandinavii vechi, care la acel moment locuiau pe teritoriul Norvegiei moderne, nu mai erau. De-a lungul timpului, oamenii au oprit folosind pseudonimul „Ochiul rău“, „Bovine Bone“, „palatoschizisului“ și așa mai departe. Cu toate acestea, nu putem spune că această tendință a dispărut complet.

De exemplu, multe nume și nume norvegiene moderne sunt asociate cu totemurile animalelor:

• Bjørn este un urs;
• Bernhard este un urs curajos;
• Bjørgulv - o combinație de două cuvinte bjarga - pentru a proteja, a stoca și a úlfr - lupul;
• Chickadee - tit;
• Olv - lupul;
• Svane este o lebădă.

Este imposibil să nu menționăm numele, formate pe baza poreclelor și asociate naturii înconjurătoare:

• Vântul este vânt;
• Blizzard - viscol;
• Molid - molid si multe altele.

Și, în sfârșit, nu mai puțin numeroase nume norvegiene care desemnează angajarea persoanei, caracteristicile personale fac:

• Stian - un călător, un rătăcitor;
• Helge - sfânt, sfânt;
• Henrik - cel puternic, liderul, conducătorul;
• Olve - norocos, fericit;
• Ottar - războinic, apărător, inspirator de frică, groază;
• Bodvar - războinic vigilent și prudent;
• Boye - mesager, mesager și altele.

Domeniul național

Este interesant de menționat că până la începutÎn secolul al XX-lea, majoritatea scandinavilor nu au nici măcar nume. Au folosit în schimb patroni. De aceea multe nume de familie norvegiene (de sex masculin) se termină în fiu, sen, care în traducere literală înseamnă "fiu". De exemplu, printre cele mai frecvente, puteți găsi opțiuni precum:

• Hansen este fiul lui Hans;
• Karlsen este fiul lui Charles;
• Larsen este fiul lui Lars și alții.

În ceea ce privește femeile, sfârșitul este cuvântul datter - fiica. De exemplu, numele de familie feminine norvegiene pot fi:

• Anderdatter - fiica lui Andre;
• Johandatter este fiica lui Johan;
• Jendatter este fiica lui Jena și a multor alții.

O altă trăsătură a numelor popoarelor indigene din Norvegia este că ele pot consta din două sau mai multe cuvinte. A doua parte este, de regulă, unități lexicale cum ar fi:

• iepuraș - partea de jos;
• câmp simțit;
• hennes mann este soțul ei;
• rock - rock, piatră;
• skog - pădurea;
• master - maestru.

Aici se poate spune că toate numele de familie menționate mai sus au un așa-numit domeniu național, care ajută la determinarea celor care vin din ce națiune sau națiune această sau acea persoană.

traducere

Ca regulă, numele nu sunt ale lortraducere. Trecerea lor de la o limbă la alta are loc prin transcriere sau transcriere, adică prin copierea pronunției sau a ortografiei unui nume.

Cât de corect să treci în chirilici norvegianulnumele și prenumele? Problema este foarte dificilă. De ce? O caracteristică a limbii norvegiene este prezența celor două opțiuni oficiale. Primul este Bokmål, care în traducere literală înseamnă "discurs de carte". Și al doilea - Nynorsk sau Nyunoksh - noua limbă norvegiană. Acesta din urmă a apărut ca o alternativă cu adevărat norvegiană la Bokmål, care a fost formată pe baza limbii daneze după patru veacuri de guvernare daneză în Norvegia. Cu toate acestea, așa-numita limbă daneză-norvegiană este mai populară în rândul populației. Aproximativ 90% din populație vorbește. Toate mediile de informare în masă sunt tipărite pe aceasta. În plus față de această pereche oficială de limbi, există mai multe dialecte.

Prin urmare, aproape fiecare norvegiană,care călătorește prin paginile presei ruse, achiziționează imediat două portrete. De exemplu, Olav poate fi atât Olaf cât și Ulaf; Anders se numește Anders și Andes; Eirik se dovedește a fi Eirik și Airik. Și acestea nu sunt cazuri izolate.